Un zâmbet pentru univers-Anton Iordache.

Din seria,cărti din cufărul cu comori.

Doamne,ce carte!Cu adevărat genială.

E unul din romanele mele preferate,un roman românesc care din păcate,nu se mai găseşte astăzi decât în anticariate,destul de greu chiar şi acolo.Am citit-o acum ceva timp bun şi mi-a rămas în suflet.

O poveste de viață trăită la intensitate maximă,care aduce în prim plan povestea de dragoste a celor doi protagonişti ai romanului lui Iordache,eleva Cristina Manu şi profesorul său,tenisman,George Nicoară.

Cristina,o fată de  doar 19 ani,nu se sfieşte să-şi mărturisească sentimentele nutrite pentru cel ce îi fusese pentru un timp,profesor de istorie,chiar printr-o emoționantă scrisoare, astfel fiind prima care pune cărămizele dragostei ce urma să se înfiripe între ei,aşteptându-l chiar,nerăbdătoare în momentul îm care acesta s-a întors din turneul în care plecase împins de dragostea pentru tenis.

De aici debutează o poveste dragoste inedită,capabilă să stârnească emoția cititorului.M-am îndrăgostit de farmecul lor, de modul cum zâmbesc, de tăcerea şi misterul care îi înconjoară şi cu toate acestea,într-un mod neaşteptat,tot tânăra fată decide ca totul să se încheie,nu tocmai într-un mod..onest,față de cel care o iubea cu atâta ardoare şi o inegrase complet în familia sa.Astfel,întorcându-se pe neaşteptate dintr-un alt turneu,însăşi Cristina îi oferă pe tavă vestea că ea..nu mai era singură.

Citate:

”Să abandonezi lupta de azi pentru eşecul de ieri e o prostie!”

 

”În definitiv,fiecare ne comportăm conform intereselor noastre.”

”Fiecare dintre noi plătim oalele sparte şi ne ducem cu demnitate crucea în spinare.”

”Eu spun direct ce am pe limbă,nu înghit cuvintele ca dulceața de portocale!”

”Dacă-i bal,bal să fie!Nu-mi place să mă încurc cu jumătăți de măsură”.

”Performanțele mari rămân,grele ca bolovanii.”

”Nu mă voi odihni niciodată mai bine decât acum,având grijă de tine.Deşi tu nu realizezi,simpla ta prezență îmi oferă mai mult decât 3 nopți dormite.”

Nu, nu a fost aşa cum mă aşteptam să fie, ci mult mai mult. Nu este doar povestea unei prime iubiri înflăcărate, dar eşuate, a unei relaţii care decurge prost,ci o concluzie cuprinzătoare despre acceptare, înţelegere, maturizarea bruscă, adaptare, şi nu în ultimul rând.. iubire. 

Anton Iordache are o scriitură deosebită,care te cuprinde pe deplin,integrându-te complet in lumea creionată de el.Cartea  e foarte interesantă, ingenioasă, aş spune, pentru că nu am mai dat de niciun roman care să fie astfel.

Sper că recenzia mea este una destul de convingătoare,iar dacă nu,ieşiți cât mai repede şi nu țineți cont de ea.Serios!

 

Noutăţi abia sosite.

Da,au venit,în sfârşit!

Dacă e vorba de o simplă plăcere sau de pură dependenţă,nu ştiu,şi-apăi nici nu-mi pasă,pentru că,mi-o asum.Ideea e că iubesc,sunt înnebunită chiar și de simplul miros al cărților și aștept cu nerăbdare orice carte,indiferent câte exemplare achiziționate în trecut sunt încă necitite.Probabil că astfel îmi exprim eu siguranța că într-adevăr,voi citi cândva cartea respectivă.

Așa că vânez zilnic reducerile de pe @elefant.ro sau @Libris.ro  renunțând la multe alte produse în favoarea cărților.Dacă regret?Nu mi-aș permite!

Fata din tren,Hoțul de cărți,Lolita,Fata cu picioare de sticlă,dar mai ales exemplarul de peste 1000 de pagini,Ecouri din trecut,sunt unele din cărțile mult râvnite și deși mai sunt ceva cărti pe care mi-am propus sa le citesc înainte,faptul că le am în bibliotecă de azi,mă face să mă bucur așa de tare,încât mă simt ca un copil mic care a primit în sfârșit jucăria mult dorită!

Fata din tren-editura @Trei

Hoțul de cărți-editura @Rao

Lolita-editura @Polirom

Fata cu picioare de sticlă-editura @Premium

Ecouri din trecut-editura @Litera

Voi,le-ați citit deja?

 

 

Dacă aș rămâne-Gayle Forman

An aparitie: 2014

Autor: Gayle Forman

Categoria: Carti pentru adolescenti, Young Adult

Colectie: Clasic

Editie: Cartonata

Editura: RAO

Format: 200X130

Nr. pagini: 220

Desciere atașată cărți:

Ce ai face daca ar trebui sa alegi?

Mia este o violoncelista talentata in varsta de 17 ani, cu o familie iubitoare si un prieten minunat, Adam. Ea nu trebuie decat sa aleaga daca va merge la New York pentru a studia la Julliard sau daca va ramane in Oregon cu cei dragi.

Insa intr-o dimineata cu ninsoare, totul se schimba, iar decizia pe care brusc trebuie sa o ia este dramatica si dureroasa. Mia isi pierde parintii si fratele mai mic intr-un accident rutier, si, cu toate ca nu isi aminteste momentul impactului, ea ii poate vedea pe cei din jur si pe sine.

Romanul este scris la persoana intai, Mia evoca evenimente din viata sa, descrie ceea ce vede si aude in spital, desi nu poate simti nimic si este din ce in ce mai slabita.

Dragostea pentru cei ramasi in viata si pentru Adam si pasiunea pentru muzica clasica vor determina alegerea pe care tanara o face la final.

Daca as ramane (If I Stay) atinge teme importante, despre viata, moarte si despre cum totul se poate schimba iremediabil intr-o secunda. Cartea este inspirata de o tragedie reala.

Perspectiva mea asupra cărţii:

”Dacă aș rămâne” este o poveste incredibilă, scrisă la granița dintre viață si moarte, din perspectiva unei adolescente de 16 ani- Mia, o violoncenistă.

Personajul principal duce o viata aparent obișnuită alături de părinții si de fratele ei mai mic, Teddy, până într-o zi când, în drum spre Willow, prietena familiei, are un accident de mașină. Părinții și fratele acesteia mor instantaneu, iar corpul Miei zace inert pe autostrada rece, acoperită de alb. Ea intră în moarte clinică, însă vede si aude tot ce se petrece în jurul său. Se vede pe sine, îsi vede bunicii plângând.

În urma acestui tragic accident, cel mai de temut razboi al Miei începe; are de ales între a rămâne alături de Adam, prietenul ei, sau să adoarmă veșnic, alături de părinți ei și Teddy.

Elementul cheie din această carte cred că este muzica. Viața Miei este un adevărat film, cu o coloană sonoră cântată de ea și Adam, la violoncel, respectiv chitară electrică. Îmi place comuniunea dintre cei doi. Cu toate că provin din medii diferite, ea din lumea clasicului și el din cea a rock-ului, Adam și Mia formeaza un întreg deosebit de echilibrat.

Mi-a plăcut momentul în care Mia i-a cerut lui Adam să-i scrie un cântec, iar el a spus că nu poate cânta decât despre ce îl intristează.  Însă câteva zile mai târziu, când Mia era internată în spital, acesta i-a compus o melodie. Momentul acela a avut o încărcătură emoțională extraordinară.

Cartea te ține în suspans și nu o mai poți lăsa din mână. M-a marcat și m-a făcut să înțeleg că ținuta de a doua zi nu e cea mai grea decizie.

Citate care mi-au atras atenția:

„- În scenariul ideal, eu și nesimțitul meu soț cu inimă mare murim brusc și în același timp, la nouăzeci și doi de ani. Nu sunt sigură în ce mod. Poate participăm la un safari în Africa – pentru că, în viitor, suntem bogați; hei, asta este fantezia mea – și ne îmbolnăvim de o boală exotică. Într-o seară, ne ducem la culcare sănătoși și nu ne mai trezim. Și nici vorbă de James Taylor. Mia cântă la înmormântarea noastră. Dacă va putea să lipsească de la Filarmonica din New York.”

„Numai că eram conștientă că sărutarea cu Adam însemna cu totul altceva. Știam asta din felul în care fierbințeala îmi invadase tot trupul în acea seară, după ce m-a adus acasă, sărutându-mă încă o dată în fața ușii. Din faptul că am stat trează până în zori, strângându-mi perna în brațe. Din faptul că nu am putut să mănânc nimic în ziua următoare și că nu îmi puteam șterge zâmbetul de pe chip. Am recunoscut că acel sărut reprezenta o poartă prin care trecusem.”

„- Mia, Mia, Mia, a spus el mângâindu-mi șuvițele care evadaseră de sub perucă. Pe tine te plac. Evident că te-ai îmbrăcat mai sexy și, știi, ești blondă, ceea ce e altfel. Dar tu cea din seara asta ești aceeași tu de care eram îndrăgostit ieri, aceeași tu de care voi fi îndrăgostit mâine. Te iubesc pentru că ești fragilă și dură, tăcută și iute la mânie. La naiba, ești una dintre cele mai punkiste fete pe care le cunosc, indiferent ce muzică asculți sau ce porți.

După asta, ori de câte ori începeam să mă îndoiesc de sentimentele lui Adam, mă gândeam la peruca aceea care se prăfuia în dulap și îmi aminteam de acea seară. Și nu mă mai simțeam nesigură. Mă simțeam norocoasă.”

„ Un somn fără vise. Îi auzeam pe oameni vorbind despre un somn de moarte. Aşa s-ar simţi morţii oare? Cea mai plăcută, caldă, grea şi fără de sfârşit aţipeală? Dacă este aşa, nu m-ar deranja. Dacă aşa este moartea, nu m-ar deranja absolut deloc.”

“Prietenă” este un cuvânt atât de prostesc, a spus el. Nu pot să sufăr să o numesc astfel. Aşa că a trebuit să ne căsătorim, ca să o pot numi “soţie”

 

 

De ce citesc?

Nu m-am întrebat niciodată de ce citesc,aşa că dacă m-ai întreba de ce citesc, nu aş şti să-ţi dau un răspuns. Poate pentru că nu-l am sau poate pentru că am prea multe.Am căutat,deşi..greu de crezut,un răspuns la întrebarea asta şi de fiecare dată când credeam că l-am găsit,ceva mă făcea să-l consider fie complet eronat,fie doar incomplet.Aşa că am renunțat de mult la a mai căuta răspunsul,cred că din teama că în momentul în care voi afla ce mă împinge spre idealul unui cititor,voi renunța să mai citesc.Îmi plac misterele şi probabil,ăsta e unul care sigur trebuie să rămână exact aşa.

Citesc,nu pentru instigare la cultură,nu pentru a-i impresiona pe cei din jurul meu şi în niciun caz pentru a-mi crea o imagine de om „citit” şi la locul lui şi bla,bla,astea nu-s motive,sau cel puțin nu unele oneste.Citesc pentru acel moment, în care intru într-o librărie, și, după ce m-am învârtit prea multă vreme, am găsit acea carte care să mă facă să uit că există timp și lume dincolo de ea. Pentru acele momente în care am deschis cartea, i-am atins paginile, m-am îmbătat cu parfumul ei, am devenit cineva mai mult decât pot fi, m-am completat, m-am îmbogățit, am trăit mai mulți ani decât aș putea în mod normal să trăiesc, am fost bărbat, am fost femeie, copil, bătrân, criminal, victimă, înger sau demon, vampir, vârcolac, vrăjitoare sau orice altceva e cu putință.Cele enumerate mai sus,sunt de fapt,consecințe.Dacă se întâmplă cumva invers,lasă-te.

Educaţia este cea care deschide gustul spre lectură. Educaţia trebuie să fie cea care să stimuleze plăcerea lecturii.

Altă intrebare!